Sunt fire de nisip ce curg, sunt ace de ceas ce se rotesc la nesfarsit in numele lui , e vis, dorinta, cantec, lacrima si e aproape de imposibil. Este Timpul. Acest prieten ce il dusmanim cu totii pentru ca ne ofera atat de multe clipe fericite de multe ori incat il uram pentru ca exista si trece uneori prea repede...
Este timpul ce il dorim sa-l schimbam, sa-l intoarcem, sa-l oprim sau sa-l facem sa treaca mai repede. As vrea sa am mereu un buton de Stop sa imortalizez sarutul, atingerea sau clipa in care imi rade cu atata pofta si sa-i vad mereu ochii aceia ce lucesc de fericire. Dintre toate butoanele as alege doar Stop, nu altul. Vreau ca pentru cateva clipe in plus doar pentru mine sa fotografiez miscarea iubirii. Nu am si nici nu vreau sa am nevoie de Derulare inainte caci timpul de acum este mult prea pretios sa-l estompez cu nerabdare sau entuziasm aproape de panica.
Cu totii ne dorim sa avem puterea de a controla timpul, insa asa ar fi mult prea insensibil si trivial. Nu vreau ca stropul de perfectiune si puritate, timpul, sa fie penetrat de oricare dintre noi. El trebuie sa fie unic, sa ne lase amprente de tot felul in mintile noastre scurcircuitate, sa ne daruiasca dorinta de lupta pentru viata, pentru viitor.
Timpul este adevaratul punct numit "acum" dintr-o infinitate de drepte ce le alegem. Daca nu suntem atenti il cheltuim atat de usor pe lucruri care nu ne aduc beneficii, de aceea el este precum o fiara ce inghite totul la nesfarsit cu o rabdare demonica.
Si totusi timpul, atat de frumos, atat de divin, legatura noastra cu eternitatea, singura muzica inconfundabila, singurul strop de esenta cunoscut de toti, tic-tac ... tic-tac ...
