Copilaria

A trecut ceva timp de cand nu m-am mai gandit la momentele cand eram copil. Pot sa zic sincer ca am avut o copilarie cladita pe pasi mici dar intensivi.
Imi amintesc ca inca din clasele mici am fost implicata in toate prostiile asa cum vor parintii sa te implice in orice grup. De la grupuri de literatura unde ne strangeam si povesteam fiecare ce am citit,pana la pictura unde eram atat de fericita de fiecare data pentru ca simteam ca arta mea prinde viata, pana la intalnirile pentru corul scolii tocmai pana la concursuri de majorete si gimnastica. Cel mai mult mi-a placut sa fac parte dintr-un grup de majorete. Ne intalneam dupa ore si practicam acele dansuri ridicole cu pompoane ( albastre cu alb, imi amintesc) si ne priveam in oglinda atat de mandre de noi. Totusi s-a adeverit ca eram bune si aveam o tactica destul de precisa si grea care ne-a dus in multe orase din tara. Deasemenea mi-a placut si grupul de teatru. Am castigat un concurs minor unde din juriu facea parte Arsinel si Stela Popescu si am ajuns sa joc pentru cateva luni in Bucuresti la tot felul de cenacluri.
Am un singur regret pentru tot ce am facut.. nu m-am tinut defapt de nimic. Am facut de toate si defapt nimic. Dar nu asta te invata defapt si scoala? Deci nu ar trebui sa ma mai invinovatesc atat de mult..
As vrea ca atunci cand o sa am o fetita, copilul meu, sa-l inscriu la fel la toate prostiile care iti fac copilaria sa conteze. Tot ceea ce iti contureaza anii scolii, nu e scoala, ci ce ai facut pe langa ea.
Ma minunez cand vad ce este in ziua de azi. Nu mai sunt copiii de altadata. Acum toti se nasc cu iPad-ul in brate si de Craciun primesc iPhone, dar doar alb cu inimoare, ala negur nu le place. Toate fetitele sunt preocupate cum sa iasa mai mult in evidenta prin less clothes si nu prin personalitate.
Pacat, ce pot sa zic. Eu cel putin am amintiri de care ma bucur si acum !