Vocea din mine

Cateodata cred ca-mi fac prea multe griji. Cel putin pentru varsta mea. Nu am ajuns sa fiu inca o femeie matura, dar nici nu vreau sa renunt la copilul din mine, la zambetul meu strengaret cand face vreo prostie sau la ochii mei de catelus cand se prostese...Si totusi parca cineva mi-a pus o clepsidra in fata mea; si vad nisipul fin cum se scurge atat de repede.
- Sparge clepsidra , imi zic. Dar imi e frica.
Frica e un sentiment foarte urat. Atat de urat incat uneori ni-l provocam singuri. Fiecaruia din noi ii este teama de ceva: de ceea ce nu sunt, de ceea ce vor deveni, de ceea ce au fost sau doar de filme ce ni le facem voit sau nevoit.

Este un sentiment ce nu are efecte secundare in viata reala ci doar iti umbreste zambetul sau iti intuneca privirea, dar totul sta in tine, in teama de ceea ce cunosti sau nu cunosti. La fel ca in iubire. Pornesti cu un pas mic sau mare pe o usa care nu sti daca o inchizi sau o lasi deschisa, nu sti daca poti sa mai iesi sau o sa-ti doresti chiar tu sa ramai pentru totdeuna in spatele ei. Frica este ca o umbra, ca o stare ce iti provoaca furnicaturi pana in varful degetelor.

In relatia mea cred ca toata frica mi-o provoc singura. Imi imaginez atatea pasaje si poate niciunul nu este adevarat. Si mai nou imi e frica de ce este in el. De reactia lui fata de tot, caci vad o lupta in el.
Ma iubeste indeajuns de mult incat sa imi spuna sa plec de langa el. Stim amandoi ca femeia de care e indragostit e tocmai femeia pe care o poseda acum. Si femeia e ca o floare (lalea). Oricine incearca sa posede o floare e obligat sa fie martor la ofilirea ei, sa priveasca cum ii dispare stralucirea, acel fulger usor care a trezit in el simturile atractiei. Daca pur si simplu privesti o floare libera in camp o sa ramana mereu vie. Mereu in adierea vantului, mereu o sa-i straluceasca petalele dupa ce roua si-a lasat diamantele micute de apa ce stralucesc violent in razele soarelui. Dar cine iubeste atat de mult incat sa nu rupa floarea care ti se pare perfecta? Cine are curajul doar sa o ude din cand in cand sau sa-i lumineze tulpina sau sa o ingrijeasca? Cine are curajul sa lase in salbaticie o frumuseste?

Ai avea oare curajul sa ma lasi iarasi pe un camp, libera? Sau mi-ai promite in continuare singurul ghiveci langa fereasta, udat de cea mai cristalina apa si cu propriul meu soare?